Răspunderea administratorilor

Față de cine răspunde administratorul?

1. Răspunderea generală a administratorilor, potrivit Legii societăților nr. 31/1990 (LS)

LS prevede și o secțiune de dispoziții comune, care sunt aplicabile tuturor administratorilor, indiferent de forma societății din care fac parte.

Sediul materiei – art. 72, 73 din LS

Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat din Codul civil şi de cele special prevăzute în LS. Astfel, răspunderea administratorilor față de societate este o răspundere:

• civilă contractuală, dacă ei încalcă obligațiile pe care le au în baza contractului de mandat;
• civilă delictuală sau penală, în anumite cazuri, dacă încalcă obligațiile prevăzute de LS. Încălcarea se poate materializa într-o faptă ilicită, de unde rezultă răspunderea delictuală sau într-o infracțiune, de unde rezultă răspunderea penală.

Așa cum vom vedea mai jos, în societățile cu mai mulți administratori, aceștia sunt solidar răspunzători faţă de societate în cazurile expres prevăzute de LS sau de alte legi.

2. Răspunderea administratorilor, potrivit Codului civil

Sediul materiei – art. 1915 Cod Civil

Administratorii răspund personal faţă de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea legii, a mandatului primit sau prin culpă în administrarea societăţii.

Dacă mai mulţi administratori au lucrat împreună, răspunderea este solidară. Cu toate acestea, în privinţa raporturilor dintre ei, instanţa poate stabili o răspundere proporţională cu culpa fiecăruia la săvârşirea faptei cauzatoare de prejudicii.

3. Răspunderea administratorilor, potrivit LS

3.1. Răspundere directă

Aceasta presupune că administratorii răspund față de societate.

Atenție! Administratării sunt ținuți răspunzători față de societate, nu față de asociați.

Asociații nu pot pretinde direct de la administrator repararea prejudiciului pe care acesta l-a cauzat societății, proporțional cu cota parte de participare la capitalul social al asociatului. De ce? Pentru că administratorul se află în raporturi contractuale cu societatea ca persoană juridică, entitate separată de asociații care o dețin.

3.2. Răspunderea solidară

Sediul materiei – art. 73 alin. (1) LS, art. 1915 Cod Civil

Există răspundere solidară acolo unde există mai mulți administratori. Dacă există un singur administrator, atunci nu are cu cine să fie solidar.

Ce presupune solidaritatea?

Unul dintre administratori, indiferent câți sunt la număr, va putea fi tras la răspundere de către societate pentru repararea integrală a prejudiciului pe care l-au produs toți. Solidaritatea este o veritabilă garanție pentru societate, în calitatea sa de creditor.

Exemplu – Cei trei administratori ai societății Pădurice SRL produc societății un prejudiciu de 10.000 de euro din cauza unei decizii nebenefice pe care au luat-o.

Societatea se îndreaptă în instanță împotriva lor și îi obligă să suporte prejudiciul.

Administratorii cer instanței ca, în baza art. 1915 alin. (2) din Codul civil, să stabilească o răspundere proporţională cu culpa fiecăruia la săvârşirea faptei cauzatoare de prejudicii. Instanța stabilește astfel că administratorul X va fi ținut să suporte 3000 de euro din valoarea prejudiciului, administratoriul Y, 5000 de euro și Z, 2000 euro.

Societatea are în acest moment două opțiuni:

• ori cere fiecăruia să îi facă plata prejudiciului stabilit de instanță în sarcina lor,
• ori îi cere unuia dintre ei să facă plata integrală a prejudiciului, de exemplu lui Y. Apoi Y se poate întoarce împotriva lui X și Z pentru a recupera prejudiciul pe care l-a achitat în locul lor.

Vom vedea în cele ce urmează cazurile în care administratorii răspund solidar.

Conform art. 73 alin. (1) din LS, administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:

a)realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;

Asociații aduc în societate bunuri, iar această contribuție poartă denumirea de aport, care poate fi în natură sau în bani. Aportul este subscris (atunci când asociații se obligă prin AC să îl aducă) și vărsat (atunci când îl și aduc în fapt).

De exemplu, asociatul X subscrie aport la capital social în valoare de 10.000 de lei și îl varsă atunci când transferă banii în contul societății.

Administratorii sunt obligați să verifice dacă asociații și-au îndeplinit obligația de vărsământ.

Dacă constată că nu și-au îndeplinit-o, atunci trebuie să atragă atenția asociaților, astfel încât aceștia să verse aportul subscris, iar dacă refuză, să facă demersuri pentru executarea silită.

b)existenţa reală a dividendelor plătite;

Dacă dividendele plătite au fost fictive, atunci societatea îi poate trage la răspundere pe administratori pentru recuperarea dividendelor plătite. Poate fi vorba, de exemplu, despre dividente care nu au fost determinate pe bază de situaţii financiare aprobate.

c)existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;

Pentru SA, LS prevede la art. 177 ce registre trebuie ținute. Avem în vedere:

• un registru al acţionarilor care să arate, după caz, numele şi prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acţionarilor, precum şi vărsămintele făcute în contul acţiunilor;
• un registru al şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale;
• un registru al şedinţei şi deliberărilor consiliului de administraţie, respectiv ale directoratului şi consiliului de supraveghere;
• un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori şi, după caz, de auditori interni, în exercitarea mandatului lor;
• un registru al obligaţiunilor, care să arate totalul obligaţiunilor emise şi al celor rambursate, precum şi numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt nominative. Evidenţa obligaţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau printr-un sistem alternativ de tranzacţionare va fi ţinută conform legislaţiei specifice pieţei de capital;

Pentru SRL nu există o astfel de prevedere, dar este recomandabil să se țină următoarele registre:

• registrul deciziile asociatului unic/AGA;
• registrul de contracte;

De asemenea, mai este obligatoriu ca o societate, în general, să dețină:

• registrul unic de control;
• registrul inventar;
• registrul de casă;
• registrul jurnal pentru fiecare exercițiu comercial;
• cartea mare;

d)exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;

e)stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

3.3. Caz special de răspundere solidară

Sediul materiei – art. 169 alin. (4) din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

Administratorii răspund solidar pentru contribuția pe care au avut-o la starea de insolvență a societății, cu condiţia ca apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia în care au contribuit la starea de insolvenţă.

Contribuția la starea de insolvență se poate concretiza prin una sau mai multe dintre următoarele fapte:

a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b)au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c)au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;

d)au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă;

e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f)au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;

g)în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori;

h)orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului.

Totuși, ce pot face asociații?

• dacă administratorul este și asociat în societate – pot cere excluderea din societate, potrivit art. 222 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 223 din LS.
• dacă administratorul nu este și asociat în societate – pot cere revocarea lui, potrivit art. 77 alin. (2) LS, art. 1914 alin. (2) din Codul civil.

3.4. Cazuri de răspundere specială a administratorilor din SA

Sediul materiei: art. 144 indice 2 din LS

Se mai numește și răspundere de garanție și intervine în situația în care:

• Directorii sau salariații companiei cauzează daune în paguba societății, iar acestea s-au produs din cauză că administratorul nu a exercitat supravegherea lor în mod corespunzător.

Administratorii vor fi prudenți și diligenți în relația cu directorii. Vor verifica informațiile pe care le primesc de la ei. Este evident că un administrator dintr-o mare companie nu va putea să fie expert pe toate palierele care se impun în desfășurarea unei afaceri (resurse umane, contabilitate, obligații legale privind comerțul etc.), dar va putea apela la experți (va cere opinii juridice de la avocați, va solicita puncte de vedere oficiale de la autorități pentru chestiuni punctuale). Astfel, va demonstra că a depus diligențe rezonabile pentru a preîntâmpina daunele.

În privința salariaților, administratorii nu vor putea menține o relație directă cu aceștia, dar pot implementa mecanisme interne care să le permită să fie la curent și cu cele mai mici incidente. Vorbim, de exemplu, despre procedura de whistleblowing.

• Un administrator nou sesizează neregulile pe care vechiul administrator, predecesorul său imediat, le-a săvârșit și nu comunică descoperirile sale cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni şi auditorului financiar.

Nu poți să ascunzi sub preș problemele de care te lovești în administrare sau să le minimizezi impactul.

Atenție! Dacă societatea a schimbat 10 administratori înaintea ta, tu vei răspunde solidar doar pentru neregulile comise de cel de-al 10-lea, ultimul de dinaintea ta, dacă se va descoperi că le-ai cunoscut și nu ai făcut informările necesare către cenzori/auditori.

3.5. Răspundere penală

Sediul materiei – art. 271-275 din LS

Pentru anumite fapte, administratorul poate răspunde inclusiv penal. Pedeapsa pe care o riscă un administrator este amenda sau închisoarea, ale cărei limite variază între o lună și 5 ani.

De exemplu, răspunde penal administratorul care:

a)prezintă, cu rea-credinţă, acţionarilor/asociaţilor o situaţie financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condiţiilor economice sau juridice ale societăţii, în vederea ascunderii situaţiei ei reale;

b)dobândeşte, în contul societăţii, acţiuni ale altor societăţi, la un preţ pe care îl ştie vădit superior valorii lor efective, sau vinde, pe seama societăţii, acţiuni pe care aceasta le deţine, la preţuri despre care are cunoştinţă că sunt vădit inferioare valorii lor efective, în scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societăţii;

c)foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect – de exemplu, în loc de folosească creditul

d)răspândeşte ştiri false sau întrebuinţează alte mijloace frauduloase care au ca efect mărirea ori scăderea valorii acţiunilor sau a obligaţiunilor societăţii ori a altor titluri ce îi aparţin, în scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societăţii;

e)îndeplineşte hotărârile adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii, fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare sau reducere a capitalului social, fără informarea organului judiciar ori cu încălcarea interdicţiei stabilite de acesta, în cazul în care faţă de societatea s-a început urmărirea penală.

f)nu convoacă adunarea generală în cazurile prevăzute de lege;

g)începe operaţiuni în numele unei societăţi cu răspundere limitată înainte de a se fi efectuat vărsământul integral al capitalului social;

4. Situația administratorului persoană juridică

Sediul materiei: art. 153 indice 13 alin. (2) din LS

La societățile cu răspundere limitată, legea nu ne spune nimic despre cine poate fi administrator, o persoană fizică sau una juridică. Așadar, conform adagiilor ce nu este interzis este permis și unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem, societățile cu răspundere limitată pot avea atât administratori persoane fizice, cât și juridice.

La societățile pe acțiuni, legea permite în mod expres ca o persoană juridică să fie administrator, dar neexecutiv. Administratori executivi pot fi doar persoanele fizice. Administratorii executivi sunt directorii, în sistemul unitar sau membrii directoratului, în sistemul dualist.

În privința capacității de a fi administrator a unei persoane juridice, este necesar să fie întrunite cerințele și condițiile specifice, inclusiv în ceea ce privește principiul specialității capacității de folosință și de exercițiu a persoanei juridice, prevăzut în articolul 206 din Codul civil.

La fel ca în cazul administratorului persoană fizică, administratorul persoană juridică poate fi o societate din România sau o societate străină.

Cum este numită o persoană juridică administrator?

La fel ca o persoană fizică, prin actul constitutiv, la înființare sau prin HAGA, ulterior.

În acest caz se va încheia și un contract de administrare între administratorul persoană juridică și societatea care îl numește. Contractul are natura juridică a unui mandat și poate fi remunerat sau neremunerat.

Exemplu de situație în care o persoană juridică e administrator: societatea-mamă e administrator pentru filiala sa.

Reprezentantul permanent al administratorului persoană juridică

Deoarece o persoană juridică este doar o entitate creată de lege, care are nevoie de o persoană fizică, reală, ca să ia deciziile pentru ea, odată cu această numire, persoana juridică este obligată să îşi desemneze un reprezentant permanent, persoană fizică.

Reprezentantul permanent este supus aceloraşi condiţii şi obligaţii şi are aceeaşi răspundere civilă şi penală ca şi un administrator persoană fizică, ce acţionează în nume propriu.

Revocarea reprezentantului permanent al administratorului persoană juridică

Când persoana juridică îşi revocă reprezentantul, ea are obligaţia să numească în acelaşi timp un înlocuitor.

Ce se întâmplă dacă nu o face? Se va considera că revocarea nu produce niciun efect, iar persoana fizică rămâne în continuare reprezentant.

5. Exonerarea de răspundere

1. Cauze generale de exonerare de răspundere

Când nu răspunde administratorul?

• Pentru obligațiile asumate de terți, în condițiile art. 2021 Cod civil

Administratorul încheie toate contractele în numele societății. Semnătura sa va apărea pe fiecare contract. Contractanții sunt terți față de societate și pot ajunge în situația în care nu mai pot presta serviciul la care s-au obligat.

De exemplu, avem o societate cu sedii secundare în toată țara, care desfășoară activități de comerț cu amănuntul. Administratorul a încheiat contracte de locațiune cu diverși terți pentru fiecare sediu secundar (adică persoane fizice sau juridice care dețin în proprietate spații și le închiriază pe perioade foarte lungi de timp, de obicei 10 ani, pentru a face profit). Să spunem că unul dintre proprietari este pe cale să piardă proprietatea asupra imobilului pe care l-a dat recent în chirie, deoarece imobilul este în pericol de a fi executat silit. Dacă administratorul nu a cunoscut aceste împrejurări și nici nu avea de unde să le cunoască, atunci este exonerat de răspunderea pentru prejudiciul creat societății (se poate ca societatea să fi investit bani în amenajarea spațiului, să suspende activitatea acelui punct de lucru până găsesc alt spațiu, iar aceste pierderi să nu și le poată recupera de la terțul proprietar).

• Societatea poate limita răspunderea administratorului, în condițiile art. 1355 Cod civil

Societatea poate să excludă răspunderea administratorului pentru prejudiciile cauzate asupra bunurilor companiei de administrator printr-o simplă imprudenţă sau neglijenţă.

Legea interzice să fie exlusă sau să se limiteze răspunderea administratorului care a generat prejudiciul printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau din culpă gravă.

2. Cauze de exonerare de răspundere prevăzute pentru administratorii de la SA

Sediul materiei: art. 144 indice 2 alin. (5) LS

În societăţile care au mai mulţi administratori, răspunderea pentru actele săvârşite sau pentru omisiuni nu se întinde şi la administratorii care au făcut să se consemneze, în registrul deciziilor consiliului de administraţie, împotrivirea lor şi au încunoştinţat despre aceasta, în scris, pe cenzori sau auditorii interni şi auditorul financiar.

Cu alte cuvinte, dacă ești administrator împreună cu alții, iar ceilalți iau o decizie de a face sau a nu face ceva, cu care tu nu ești de acord, atunci te poți asigura că nu vei răspunde de eventuale prejuridicii cauzate de acea acțiune/omisiune, prin a consemna în deciziile scrise ale consiliului de administrație opinia ta separată, adică opoziția ta. Mai mult decât atât, trebuie să comunici acea decizie în scris cenzorilor/auditorilor.

6. Acțiunea în răspundere pentru administratorii din SRL și SA

Sediul materiei: art 73 alin. (2), art. 155, art. 155 indice 1 din LS

Cine poate introduce acțiune în instanță împotriva administratorului?

1. Societatea

AGA se întrunește și votează pentru sau împotriva declanșării în instanță a acțiunii în răspundere a administratorului.

Hotărârea se ia de către Adunarea Generală Ordinară cu următoarele condiții:

Interesant de ținut minte! (aici aș vrea să facem o casetuță frumoasă)

Haideți să discutăm și de un caz special: există situații când asociatul/acționarul are, într-o anumită operaţiune, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii. Conform art. 127 din LS are obligația de a se abține de la deliberările privind acea operaţiune.

Să spunem totuși că nu se abține și votează, și mai mult decât atât, votul său este definitoriu pentru soarta hotărârii AGA. Adică, datorită votului său, se atinge majoritatea de vot prevăzută de lege sau de AC, după caz.

Ce se întâmplă? Va fi votul său luat în calcul sau se va considera că, întrucât avea obligația legală de a se abține, votul său va fi ignorat?

Iată răspunsul – votul său va fi considerat valabil și HAGA va fi considerată adoptată în mod legal. Cum așa? Pentru că sancțiunea pe care legea o prevede se răsfrânge doar asupra acționarului/asociatului care nu s-a abținut, și nu asupra votului său. Astfel, acționarul/asociatul este răspunzător de daunele produse societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.

Și mai interesant este faptul că, dacă votul său nu este definitoriu, adică HAGA s-ar fi adoptat oricum și în lipsa votului său, acționarul/ asociatul nu răspunde deloc. Care ar fi logica? Având în vedere că nu a cauzat niciun prejudiciu, legiuitorul nu a fost interesat să-l sancționeze pentru lipsa sa de moralitate.

2. Acționarii/ Asociații

De ce sunt trecuți la o categorie distinctă? Voința societății nu este oricum voința acționarilor/asociaților, materializată în HAGA?

Ba da, doar că, în situația în care AGO nu reușește să adopte hotărârea despre care am vorbit mai sus, din motive care țin de neîntrunirea cerințelor de cvorum sau majoritate cerute de lege, atunci acționarii/asociații care dețin individual sau împreună cel puţin 5% din capitalul social, au dreptul de a introduce o acţiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societăţii, împotriva administratorului.

Cu alte cuvinte, în acest caz, calitatea procesuală activă nu o are societatea, ci asociatul/acționarul. Adică reclamant va fi Liviu Ionescu, asociat al 3zmei SRL, și nu societatea 3zmei SRL.

3. Creditorii

Acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.