Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în continuare “CJUE”) s-a pronunțat în data de 19 septembrie 2024 în cauza C‑264/23, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Amsterdam.
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între societatea-mamă Booking.com BV și filiala Booking.com (Deutschland) GmbH, pe de o parte, și 25hours Hotel Company Berlin GmbH și alte 62 de unități hoteliere situate în Germania, pe de altă parte, în legătură cu validitatea, în raport cu articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a clauzelor de paritate tarifară utilizate de Booking.com în contractele încheiate cu aceste unități.
Clauzele de paritate extinsă obligau unitățile hoteliere să nu ofere prețuri mai mici pe niciun alt canal, precum alte platforme de rezervări online sau site-urile proprii. Clauzele de paritate restrânsă permiteau unităților hoteliere să ofere prețuri mai mici pe alte platforme, dar nu pe site-urile proprii.
Motivul principal pentru folosirea acestor clauze era prevenirea “parazitismului”
Booking.com a declarat că a utilizat clauze de paritate tarifară extinsă, pe care apoi le-a înlocuit cu clauze de paritate tarifară restrânsă, pentru a se proteja de un fenomen numit “parazitism” (free-riding).
În lipsa lor, hotelurile ar fi putut profita de investițiile semnificative ale Booking.com în marketing și dezvoltarea funcționalităților de căutare și comparare, folosindu-se de platformă pentru a atrage clienți, ca mai apoi să le ofere prețuri mai mici pe alte site-uri. Astfel, hotelurile ar fi evitat să plătească pentru serviciile de intermediere, iar platforma ar fi pierdut comisioanele cuvenite.
Clauza de paritate era văzută de Booking.com ca o modalitate de a asigura o rentabilitate echitabilă pentru serviciile sale și de a preveni acest tip de comportament. Fără aceste clauze, Booking.com se temea că va deveni doar un canal de publicitate gratuit pentru hoteluri.
Booking.com considera că în lipsa clauzei de paritate tarifară ar fi permis unităților de cazare să aplice practici comerciale neloiale. Din punctul ei de vedere, clauza era necesară pentru a-i permite să perceapă o remunerație echitabilă pentru prestarea serviciilor sale.
Autoritatea germană de concurență: Clauzele de paritate sunt anticoncurențiale
Autoritatea Federală de Concurență din Germania a considerat clauzele de paritate extinsă și restrânsă ca fiind anticoncurențiale. Ele restrângeau concurența atât între platformele online, cât și între unitățile hoteliere, afectând piața serviciilor de cazare și de intermediere online. Din această cauză, a dispus încetarea utilizării acestora.
Booking.com a susținut că aceste clauze erau o “restricție accesorie” necesară pentru a-i permite să obțină o remunerație echitabilă pentru serviciile sale și să prevină practicile neloiale din partea unităților de cazare. Curtea Federală de Justiție din Germania a decis că o astfel de clauză nu putea fi calificată drept „restricție accesorie”, din moment ce nu se stabilise că, în lipsa sa, rentabilitatea Booking.com ar fi compromisă. Curtea a decis că această clauză nu poate beneficia de nicio exceptare.
În 2020, Booking.com a sesizat Tribunalul din Amsterdam, Țările de Jos, cu o cerere prin care solicita să se constate că acele clauze de paritate pe care le utilizează nu încălcă legislația Uniunii Europene, deoarece respectivele clauze trebuie să fie calificate drept „restricții accesorii”.
Criteriile pentru calificarea unei restricții ca „accesorie”
Pentru ca o restricție să fie considerată „accesorie” și, prin urmare, legală în contextul concurenței, trebuie să îndeplinească două criterii principale: necesitatea obiectivă și proporționalitatea.
Necesitatea obiectivă impune ca restricția să fie indispensabilă pentru realizarea operațiunii principale, care în sine nu trebuie să fie anticoncurențială. Dacă fără restricție operațiunea nu poate fi realizată deloc, atunci aceasta poate fi considerată accesorie. În schimb, dacă operațiunea ar fi doar mai dificilă sau mai puțin profitabilă fără restricție, nu este suficient pentru a justifica aplicarea acesteia.
Proporționalitatea impune ca restricția să fie proporțională cu obiectivele urmărite de operațiunea principală. Acest lucru înseamnă că trebuie să existe un echilibru între restricția impusă și scopul urmărit. În acest sens, autoritățile de concurență pot analiza dacă există alternative mai puțin restrictive care ar putea atinge aceleași obiective. Aceste alternative trebuie să fie realiste și să includă diferite scenarii posibile care ar putea apărea în lipsa restricției. Dacă există soluții alternative mai puțin dăunătoare concurenței, restricția în cauză nu poate fi considerată proporțională și deci nu ar fi legală.
Decizia CJUE: Clauzele de paritate nu îndeplinesc criteriile de necesitate și proporționalitate pentru a fi considerate restricții accesorii
În cazul Booking.com, CJUE a analizat clauzele de paritate tarifară (extinsă și restrânsă) utilizate de platformă și a concluzionat că acestea nu îndeplinesc criteriile necesare pentru a fi considerate „restricții accesorii”.
CJUE a subliniat că protejarea platformei de “parazitism” și asigurarea amortizării investițiilor sale nu reprezintă un argument suficient pentru a impune clauze restrictive, dacă acele clauze nu sunt indispensabile pentru funcționarea operațiunii.
Mai exact, faptul că aceste clauze ar face activitatea Booking.com mai profitabilă nu înseamnă că ele sunt strict necesare pentru a asigura succesul comercial al platformei. CJUE a ținut cont de faptul că furnizarea serviciilor de către Booking.com nu a fost compromisă, deși clauzele de paritate, atât extinsă, cât și restrânsă, au fost interzise în mai multe state membre.